marți, 11 iunie 2013

Salatele – unele dintre cele mai vechi preparate alimentare



Salatele sunt cunoscute din timpuri foarte îndepărtate. Se spune că unul dintre regii Babilonului ar fi preparat pentru prima dată salate şi, pentru că prefera să mănânce vegetale în locul altor alimente, contemporanii l-au considerat nebun. În „Cartea proverbelor” se pomeneşte despre „dejunul de iarbă”, iar grecii şi romanii serveau la mesele lor bogate nenumărate feluri de salate preparate cu sos de untelemn şi oţet.
În timpuri mai puţin îndepărtate, oameni de seamă, cum a fost cavalerul Gaudet în Franţa, făcând din prepararea salatelor o artă şi o profesie, şi-au câştigat nu numai faimă, dar şi averi imense la curtea regilor. Astăzi, salatele sunt considerate indispensabile într-un meniu judicios întocmit, iar în cărţile de bucate tind să ocupe primul loc, prin varietatea şi valoarea lor alimentară. Salatele se prepară din tot felul de legume şi verdeţuri, carne, peşte, moluşte, brânză, fructe, combinate sau nu, porţionate – acolo unde este cazul – şi asezonate cu sos adecvat. Salatele pot fi o sursă a tuturor elementelor nutritive. În ele se pot include alimente din toate cele patru grupe de bază ale nutriţiei raţionale. Dintre produsele de bază pot fi folosite diverse brânzeturi, smântână şi frişcă. O mare varietate de cărnuri, păsări şi peşte reprezintă grupa cărnurilor. Cea mai bine reprezentată  în salate este grupa legumelor şi fructelor, iar cea mai sărac reprezentată este grupa cerealelor şi făinoaselor, care se limitează la diferite categorii de macaroane sau crutoane. Salatele pot fi servite în diferite momente ale mesei. Servite la începutul mesei, în cantităţi mici, ornate cu gust şi având arome îmbietoare, salatele constituie un stimulent al apetitului şi, în acest caz, ele sunt considerate aperitive. Salatele mai pot fi servite şi ca antreu, în locul supei, de pildă. Altele au menirea de a îmbogăţi valoarea nutritivă şi calităţile gustative ale felului de bază. Când în compoziţia unei salate intră mai multe elemente, printre care un aliment proteic (carne, ouă, brânză sau fasole), salata poate fi ea însăşi un fel de bază. Salatele din fructe reprezintă deserturi delicioase, răcoritoare şi foarte vitaminizante. Dar între felul salatei şi locul ei în meniu nu se poate stabili o corespondenţă strictă, cele mai multe salate pretându-se a fi servite în diferite momente ale mesei. Desigur că în această privinţă ultimul cuvânt îl are gospodina. Prepararea unei salate este o probă de rafinament gastronomic, iar pentru ornarea ei se poate uza de imaginaţie la infinit, datorită bogăţiei de elemente care o compun.